Bătălia pentru un oraș strategic de pe frontul de est ia o turnură disperată. O brigadă ucraineană a permis unui reporter și unui fotograf ai ziarului „New York Times” să o însoțească pentru a vedea de aproape situația orașului aproape în ruine, din prima linie, Torețk, în regiunea estică Donețk, și provocările cu care se confruntă forțele ucrainene în bătălia pe care o duc pentru a păstra controlul asupra orașului.
Bătălia pentru un oraș strategic de pe frontul de est ia o turnură disperată. Într-o noapte caniculară de iulie, fumul și praful ridicat de clădirile distruse se amestecau cu mirosul sulfuros al explozivilor. Singurul semn de viață venea din partea soldaților Brigăzii Mecanizate 32, care încercau, împotriva tuturor sorților, să își mențină pozițiile într-o farmacie abandonată, sub un bombardament rusesc nimicitor.
„Cea mai importantă sarcină pentru ucraineni este să supraviețuiască”, spune maiorul Artem Osadcii, în vârstă de 28 de ani, comandantul unui batalion de drone din cadrul acestei brigăzi. În schimb, obiectivul rușilor este „să măture de pe fața pământului acest oraș ucrainean”.
Și, din câte se pare, au succes.
Recentele câștiguri ale forțelor ruse au mărit un arc ofensiv în estul Ucrainei, care a fost inițiat la declanșarea războiului la scară largă, în februarie 2022, și s-a intensificat în ultimele luni.
Pierderea unor poziții defensive pe care ucrainenii le dețin de mult timp în afara orașului Torețk, precum și în interiorul orașelului Niu-Iork, situat la câțiva kilometri mai la sud, a evidențiat presiunile din ce în ce mai mari pe care atacurile neîncetate ale Rusiei și bombardamentele aeriene devastatoare le exercită asupra forțelor ucrainene.
În timp ce Ucraina și-a intensificat eforturile de mobilizare a soldaților pentru a înlocui zecile de mii de soldați uciși sau răniți în luptă, Rusia continuă să exploateze lipsa rezervelor ucrainene și timpul necesar între instruirea noilor soldați și desfășurarea lor pe front.
În pofida progreselor rusești de-a lungul frontului, analiștii militari și oficialii americani au apreciat totuși că o străpungere majoră rămâne puțin probabilă, dată fiind incapacitatea Rusiei de a transforma micile câștiguri teritoriale într-un avans mai mare, de natură să zdruncine într-o mare măsură apărarea ucraineană.
Totodată, nu este limpede cât timp mai poate Rusia să mențină ritmul operațiunilor sale ofensive, având în vedere pierderile uriașe de trupe și echipamente. Peste 70 000 de soldați ruși ar fi fost uciși sau răniți în lunile mai și iunie, potrivit raportului unei agenții britanice de informații militare, o cifră care nu a putut fi însă verificată independent. Aceasta a estimat că Rusia a pierdut 1 000 de soldați pe zi în luna iulie, prevăzând că rata ridicată a pierderilor va continua și în luna august, în contextul operațiunilor ofensive curente.
Rusia ar putea înainta către alte orașe din regiunea Donețk
Dacă forțele ruse reușesc să cucerească vechile bastioanele defensive din zona Torețk, acestea ar fi în măsură să se îndrepte apoi către Kostiantinivka, un sprijin logistic important pentru forțele ucrainene din est, dintr-o altă direcție de atac.
Vreme de luni de zile, rușii au bombardat Ceasiv Iar, un oraș situat la nord de Kostiantinivka, cu același scop, apreciază comandanții și analiștii militari ucraineni. În același timp, rușii fac presiuni pentru a tăia principala autostradă ce duce în sud, de la Kostiantinivka la Pokrovsk, după ce au avansat mai mulți kilometri în această direcție în ultimele săptămâni, dezechilibrând apărarea ucraineană.
Chiar dacă ritmul câștigurilor Rusiei sugerează că este puțin probabil ca aceasta să captureze prea curând orașele încă sub control ucrainean din regiunea Donețk, totuși o înaintare de doar câțiva kilometri ar expune aceste orașe la bombardamente zilnice, mult mai înfricoșătoare. Sute de mii de civili ar putea fi forțați să se evacueze, complicând logistica apărării ucrainene pe frontul din est.
Asta face ca apărarea orașului Torețk, ca și a orașului Chasiv Yar, să fie extrem de importantă, spun comandanții și analiștii militari ucraineni.
Torețk, un oraș cândva bine apărat
Aglomerarea Torețk – un grup de orașe și sate miniere presărate de-a lungul dealurilor, întrerupte de munți din deșeuri miniere de cărbune – a fost grav afectată în primele săptămâni ale războiului, însă apărarea ucraineană nu a cedat niciodată.
În ultimul an, Brigada 24, înființată în 1992 și cea mai veche din armata ucraineană, a stat de veghe de-a lungul celei mai vechi părți a frontului.
„Tranșeele erau adânci, adăposturile erau bine organizate, posturile de control erau bune și totul funcționa”, a explicat Petro Liahovici, 38 de ani, sergent superior în Batalionul 2 din cadrul Brigăzii 24 Mecanizate, într-un interviu.
„Am înțeles inamicul și am înțeles mișcările lor și cum să reacționăm”, a spus el.
După care în mai, brigada a fost anunțată că este mutată la Ceasiv Iar, unde nevoia de apărare a fost considerată o urgență mai mare, în măsura în care rușii se apropiau de orașul devastat.
Ei urmau să fie înlocuiți de Brigada Mecanizată 41, care a apărat Ceasiv Iar într-un moment când rușii au reușit să avanseze spre împrejurimile sale.
Potrivit mărturiilor soldaților din Brigada 24, aceștia observaseră deja semne ale unui atac iminent asupra Torețk astfel că și-au avertizat comandanții superiori împotriva rotației într-un moment atât de critic.
Astfel de rotații între unități pot fi momente extrem de periculoase. Este nevoie de timp pentru ca unitățile să se familiarizeze cu noul teren și, potrivit soldaților, chiar și atunci când sunt executate cu succes, acestea sunt decizii de mare vulnerabilitate.
Rotirea trupelor într-un moment nefericit, spun soldații
Rotația s-a desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni, iar până la începutul lunii iunie, Brigada 41 a finalizat mutarea din Ceasiv Iar pentru a prelua comanda zonei Torețk.
La două zile după ce rotația între cele două brigăzi a fost completă, rușii au atacat, potrivit mărturiilor soldaților.
„A fost o mare greșeală că am fost duși de acolo”, a comentat Liahovici.
Aproape imediat, a fost limpede că Batalionul 41 nu era pregătit să apere Torețk, întrucât nu cunoștea terenul, au spus soldații din mai multe batalioane în interviuri și declarații publice. Comandantul acestei brigăzi a fost la rândul lui criticat pentru că a dat ordine neclare și nu a reacționat rapid la amenințări.
Evghen Strokan, locotenent superior și comandant al unui pluton de drone de luptă din cadrul Batalionului 206 de apărare teritorială, ai cărui soldați au fost plasați sub comanda brigăzii 41, a declarat într-un interviu că „au existat pierderi în batalion din cauza ordinelor nesăbuite ale comandantului superior” al brigăzii.
Brigada 41 nu a răspuns solicitărilor de interviuri, dar a emis o declarație în care se arată „indignată de această campanie ciudată și de neînțeles de discreditare a comandamentului unității noastre și a luptătorilor noștri”.
Relatări contradictorii
Roman Kuliak, comandantul adjunct al Batalionului 206 de Apărare Teritorială, ai cărui soldați au fost plasați sub comanda brigăzii 41, este însă de părare că atât comandantul brigăzii 41, cât și Statul Major General, care se ocupă de strategia generală de război, sunt responsabili pentru faptul că poziții care au rezistat ani de zile au căzut în câteva zile.
„A devenit o axiomă a războiului – comandanții de rang înalt, în proporție covârșitoare, nu pot sau refuză să evalueze în mod obiectiv capacitățile personalului lor din subordine”, a scris el pe rețelele de socializare.
Georgii Tuka, fost ministru responsabil pentru teritoriile ocupate de Rusia și persoanele strămutate intern și fost membru a Brigăzii 206, a subliniat că mult prea puțini soldați ucraineni au fost trimiși în zona Torețk și că unitățile de infanterie ușoară au primit ordine de atac de la noua brigadă care le depășeau capacitățile, ceea ce a dus la pierderi serioase.
Ce se întâmplă acum
Brigada 41 nu mai e la comandă în zona Torețk. Ucraina a trimis unele dintre cele mai bune brigăzi ale sale pentru a încerca să stabilizeze situația, dar acestea sunt subdimensionate. Potrivit soldaților, luptele feroce ar putea complica orice speranță a Ucrainei de a prelua inițiativa și de a reveni la ofensivă.
Statul Major General, ca răspuns la întrebări scrise, a refuzat să discute detalii operaționale, ținând însă să sublinieze că conducerea militară „ia întotdeauna în considerare o inițiativă rezonabilă și sugestiile comandanților de pe teren”.
În același timp, Statul Major General a explicat că comandanții care „nu gestionează unitățile și, drept urmare, pierd personalul, echipamentele și teritoriile trebuie să poarte responsabilitatea pentru asta după ce se stabilește gradul lor de vinovăție”.
Soldații care luptă acum în zonă, și care fac parte din diferite brigăzi, au declarat că vor lăsa altora sarcina de a evalua ce a mers prost și se vor concentra pe respingerea atacurilor rușilor.
„Timp de o lună nu a existat nicio pauză în lupte”, a declarat Bohdan, comandantul adjunct al unui regiment de asalt din cadrul Brigăzii Poliției Naționale Liut. El a dorit să fie identificat doar după prenume, în conformitate cu protocolul militar.
El s-a arătat încrezător că puterea de luptă a rușilor s-ar putea epuiza în curând, însă, până atunci, nu e nimic de făcut pentru ei decât să încerce să reziste.
„În timp ce Torețk este apărat, alte așezări pot avea o viață mai mult sau mai puțin normală”, a spus el.