În condițiile în care aproape toți opozanții din Rusia au fost deja aruncați în închisoare sau sunt în exil, iar instituțiile de presă liberale și grupurile pentru drepturile omului au fost forțate să se închidă, s-ar fi putut crede că represiunea din ultimii ani și-a atins obiectivele, notează Reuters.
Dar, în decurs de doar trei săptămâni, serviciile de securitate și instanțele din Rusia au depășit mai multe noi limite în campania lor de distrugere a presupușilor dușmani, spioni și trădători.
Rusia depășește noi limite în represiunea împotriva dușmanilor lui Putin.
Arestarea la 29 martie a reporterului Evan Gershkovich de la Wall Street Journal a reprezentat un avertisment înfricoșător pentru puținii jurnaliști occidentali rămași în Rusia cu privire la riscurile de a călători, de a vorbi cu sursele și de a-și face pur și simplu meseria.
Ultima dată când Moscova a reținut un jurnalist american pentru presupus spionaj – o acuzație pe care Gershkovich, ziarul său și guvernul american o resping cu fermitate – a fost în 1986, când țara se afla încă sub regimul comunist sovietic.
Apoi, luni, politicianul de opoziție Vladimir Kara-Murza a fost încarcerat pentru trădare și răspândirea de „informații false” despre războiul Rusiei în Ucraina. Sentința sa de 25 de ani de închisoare a fost de trei ori mai mare decât oricare alta impusă anterior pentru a vorbi împotriva invaziei rusești.
A doua zi, susținătorii lui Alexei Navalnîi, cel mai proeminent critic al președintelui Vladimir Putin, care ispășește o pedeapsă de 11 ani și jumătate pentru presupusă fraudă și sfidare a instanței, au declarat că acesta a fost bătut pentru prima dată de gardienii închisorii și că se confruntă cu noi acuzații care presupun încă cinci ani de închisoare pentru zădărnicirea activităților autorităților penitenciare.
Kremlinul susține că nu are niciun cuvânt de spus în privința deciziilor instanțelor de judecată și că tratamentul lui Navalnîi este o chestiune care ține de serviciul penitenciar.
Putin le-a spus rușilor că Occidentul încearcă să folosească trădătorii ca pe o „a cincea coloană” pentru a semăna discordie și, în cele din urmă, pentru a distruge Rusia. De la jumătatea lunii martie, parlamentul rus a extins, de asemenea, limitele legilor privind cenzura cu privire la ceea ce pot spune oamenii despre forțele sale armate și a votat pentru extinderea pedepsei pentru trădare la închisoare pe viață în loc de 20 de ani.
Tatăl unei fetițe ruse care a desenat o imagine împotriva războiului a fost condamnat la doi ani de închisoare și reținut în Belarus unde a încercat să fugă.
Săptămâna aceasta, un alt politician de opoziție, Ilia Yașin, a pierdut apelul împotriva unei sentințe de 8 ani și jumătate pentru răspândirea de „informații false” despre forțele armate.
Totul a luat viteză după mandatul CPI contra lui Vladimir Putin
„Există o mișcare către un adevărat tip de regim totalitar. Era deja perceptibilă în urmă cu un an și jumătate, dar acum a devenit ceva obișnui pe scară largă”, a declarat Nicolas Tenzer, senior fellow la Center for European Policy Analysis și prieten personal al lui Kara-Murza.
Tendința s-a accelerat de la 17 martie, când Putin a fost acuzat de crime de război de către Curtea Penală Internațională.
Deși respins de Rusia ca fiind nul din punct de vedere juridic, având în vedere că nu este membră a CPI, mandatul de arestare a evidențiat faptul că Putin nu mai are cale de întoarcere – și, prin urmare, nu mai are nimic de pierdut – în ceea ce privește relațiile cu Occidentul.
„Se pare că lui Putin chiar nu-i pasă de ceea ce gândește Occidentul… El vrea doar să meargă până la capăt în represiunea și în războiul său”, a declarat Tenzer într-un interviu telefonic.
„Probabil credeți că mai rău de atât nu se poate, dar se poate”
Maria Aliohina, membră a grupului punk feminist Pussy Riot, care a petrecut aproape doi ani într-o colonie penală din Rusia pentru că a protestat împotriva Kremlinului, a descris tratamentul aplicat lui Navalnîi și Kara-Murza drept „sadism pur” din partea lui Putin și a autorităților.
„Ei sunt într-un război și pierd războiul. Și sunt supărați din această cauză. Se răzbună, din neputință, din frică, din furie, din combinația tuturor acestor lucruri. Nu cred că se vor opri din asta”, a declarat ea pentru Reuters.
„Probabil credeți că mai rău de atât nu se poate, dar se poate”, a adăugat Maria Aliohina.
Kremlinul ar putea obține avantaje pe termen scurt
Teama susținătorilor lui Navalnîi și Kara-Murza – ambii cu o stare de sănătate precară după ce au supraviețuit tentativelor de otrăvire din trecut, pe care le pun pe seama serviciilor de securitate, dar pe care Kremlinul le neagă – este că aceștia ar putea să nu supraviețuiască termenilor lungi de închisoare.
Aliații lui Navalnîi au declarat săptămâna trecută că acesta a suferit o scădere bruscă în greutate și dureri acute de stomac care i-au făcut să suspecteze o altă tentativă de otrăvire lentă.
„Îl ucid pe Navalnîi în închisoare”, a spus Maria Pevchih, o colaboratoare a opozantului.
Tenzer a declarat că moartea fie a lui Kara-Murza, fie a lui Navalnîi, ar provoca expresii de indignare, dar Putin ar putea să considere că Occidentul nu ar mai putea face nimic ca răspuns, având în vedere că a impus deja valuri de sancțiuni Moscovei și înarmează Ucraina.
Kremlinul ar putea obține câștiguri pe termen scurt din tratamentul aplicat atât lui Gershkovici, cât și rușilor încarcerați.
Experiența recentă sugerează că americanul ar putea fi schimbat în cadrul unui schimb de prizonieri, după ce cazul său va fi trecut prin tribunale, în timp ce cazurile lui Navalnîi și Kara-Murza servesc la neutralizarea celor mai cunoscuți dușmani ai lui Putin și la descurajarea altora de a vorbi.
„Fiecare regim dictatorial cade în cele din urmă”
Dar ar putea exista riscuri pe termen mai lung în crearea unor simboluri puternice sau chiar martiri pentru opoziție.
Poziția lui Putin nu este acum amenințată, dar istoria nu duce lipsă de exemple de foști deținuți politici – de la Vaclav Havel în Cehoslovacia și Nelson Mandela în Africa de Sud la Michelle Bachelet din Chile – care au schimbat închisoarea cu președinția. Iar proteste la nivel național au cuprins Iranul după moartea unei femei de 22 de ani, Mahsa Amini, în septembrie anul trecut, în custodia poliției pentru moralitate a țării.
„Fiecare regim dictatorial se crede invincibil și, cu toate acestea, fiecare regim dictatorial cade în cele din urmă”, a declarat soția lui Kara-Murza, Evgenia, după condamnarea sa de luni.